Ingrasaminte chimice
Cea mai importantă măsură în vederea creşterii potenţialului productiv al pământului este administrarea de ingrasaminte. Aceasta constă în adăugarea de substanţe minerale, împuţinate în pământ din diferite cauze, şi sprijinirea, în acest fel, a necesităţilor de dezvoltare a plantelor, ceea ce conduce la creşterea productivităţii.
Stabilirea tipului de ingrasamant cel mai potrivit pentru plantele care urmează a fi cultivate, administrarea în timp şi cantitate optimă a ingrasamantului ales asigură o creştere a productivităţii, în general, cu 50%, iar la unele culturi chiar cu 80%.
Îmbogăţind substanţele hrănitoare ale pământului şi totodată, ameliorând caracteristicile fizice, chimice şi biologice ale acestuia, ingrasamintele asigură plantelor un mediu şi condiţii de dezvoltare incomparabil mai bune.
Pentru a creşte şi a se dezvolta normal, plantele au nevoie de carbon, hidrogen şi oxigen - pe care le iau din aer şi apă - plus 13 elemente minerale esenţiale numite substanţe hrănitoare sau fertilizatori, pe care în mod normal le iau din sol. După o folosinţă îndelungată şi continuă a solului, acesta sărăceşte în substanţe hrănitoare şi este necesară intervenţia omului prin aplicarea susţinută de ingrasaminte chimice specifice, funcţie de carenţele solului.
Prin urmare, ingrasamintele înlocuiesc nutrienţii pe care plantele îi absorb din sol.
Fără utilizarea ingrasamintelor recoltele ar fi substanţial reduse.
Caracteristici tehnice:
- se prezintă sub formă de granule slab colorate galben-gri;
- conţine în compoziţie 33,5 % azot total;
- are umiditate de max. 0,45%;
- greutate specifică 0,92 t/m3;
- asigură un spor de producţie de până la 40 %;
- asigură rezistenţă mărită plantelor faţă de boli şi calitate sporită produselor;
- în componenţa azotatului de amoniu jumătate din azot conţine azotaţi, iar cealaltă jumătate conţine amoniu - ceea ce îi conferă o largă răspândire, ca arie de folosinţă, atât în lume cît şi în ţara noastră; acest tip de ingrasamant, pe de o parte, asigură plantei azotaţii de care are nevoie, iar, pe de altă parte, ionii de amoniu fiind uşor asimilaţi de substanţele din sol, asigură substanţele azotoase necesare dezvoltării plantei pe parcursul întregului sezon de vegetaţie.
Utilizare:
- este folosit în special ca ingrasamant de suprafaţă pentru culturile de cereale, păşuni şi livezi;
- se asimilează treptat şi în condiţii bune;
- se aplică atât prin împrăştiere, la pregătirea straturilor înainte de semănat, cât şi localizat, odată cu semănatul;
- la cerealele păioase şi pe pajişti este preferabilă aplicarea pe vegetaţie după cerinţele plantelor;
- în apa de stropit pajişti se aplică primăvara şi după fiecare cosit;
- se va evita stropirea frunzelor plantelor deoarece provoacă arsuri sau chiar distrugerea plantelor;
- dozarea pe teren se face în funcţie de cultură şi de condiţiile de climă şi sol.
Granularea optimă şi neaglomerabilitatea produsului oferă avantajul unei bune împrăştieri pe sol prin toate mijloacele, inclusiv cele mecanizate, şi asigură o nutriţie echilibrată a culturilor.
| CULTURA |
kg / ha |
| cereale, păioase |
700 |
| legume, zarzavaturi |
300-400 |
| pomi fructiferi, flori |
400 |
| pajişti, fâneţe |
700 |
| porumb, sfeclă, cartofi |
450 |
| trifoi, lucernă |
150-250 |
| viţă de vie |
300 |
| salată, spanac, varză, gulii |
600 |
Caracteristici tehnice:
- se prezintă sub formă de granule albe sau slab colorate;
- conţine min 46,0 % azot total (raportat la substanţă uscată);
- greutate specifică uree vrac (t=20° C): 0,72 - 0,77 t/m3;
- se dizolvă uşor în apă, dar pierderile datorate apelor pluviale şi de irigaţie sunt mai mici decât pierderile înregistrate la celelalte tipuri de ingrasaminte azotoase; cu toate acestea dacă ureea este administrată greşit şi inoportun, rezultatele vor fi sub aşteptări.
Utilizare:
- este folosită ca ingrasamant de suprafaţă, singură sau în amestec cu alte ingrasaminte;
- este foarte eficientă în cazul culturilor cu perioadă de vegetaţie lungă:
- dozarea pe teren se face în funcţie de cultură şi de condiţiile de climă şi sol;
- ureea poate fi utilizată pe toate solurile;
- se aplică atât primăvara timpuriu, cât şi în cursul vegetaţiei;
- se aplică atât prin împrăştiere pe sol cât şi pe vegetaţie, dar nu se aplică localizat sau concomitent cu semănatul; împrăştierea la suprafaţa solului prezintă pericolul pierderii azotului prin volatilizare până la 20-25%;
- aplicarea localizată la cuib sau pe rânduri odată cu sămânţa este contraindicata, fiindcă amoniacul ce rezultă în timpul hidrolizei poate vătăma tinerii germeni.
Caracteristici tehnice:
- nitrocalcarul se prezintă sub formă de granule slab colorate galben-brun;
- conţine max. 28 % azot total;
- umiditate max. 0,45 %;
- greutate specifică: 1,1 t/m3.
Utilizare:
- nitrocalcarul se utilizează ca ingrasamant pentru agricultură la culturi de cereale, păşuni, livezi;
- se administrează primăvara, înainte de semănat;
- se aplică la soluri acide; prezenţa carbonatului de calciu în compoziţie îl recomandă ca pe un produs agricol valoros;
- dozarea pe teren se face în funcţie de cultura şi de condiţiile de climă şi sol;
- se aplică atât prin împrăştiere, la pregătirea patului germinativ, cât şi localizat, odată cu semănatul.
Caracteristici tehnice:
- se prezintă sub formă de granule albe cu nuanţe de gălbui, brun, gri;
- conţinut de azot total (raportat la substanţa uscată): min.l 5 %;
- umiditate totală: max. 16%;
- densitate în vrac: cea 1,1 g/cm3;
- produsul este foarte solubil în apă;
- este foarte higroscopic;
- este tratat cu antiaglomerant.
Utilizare:
- este folosit ca ingrasamant de suprafaţă, singur sau în amestec cu alte ingrasaminte;
- în formă lichidă este compatibil cu toate ingrasamintele lichide sau solubile, cu excepţia celor care conţin sulfaţi sau fosfaţi (insolubili, precipită);
- în formă solidă este incompatibil cu celelalte ingrasaminte solubile, din pricina higroscopicităţii ridicate;
- dozarea pe teren se face în funcţie de cultură şi de condiţiile de climă şi sol.
Ingrasamant complex 20-20-0 (NPK 20 - 20 - 0)
- este unul din ingrasamintele cel mai mult folosit în ţara noastră;
- această formulă chimică presupune că în cantitatea de 100 kg ingrasamant există 20 kg azot pur (N) şi 20 kg de fosfor exprimat în P
2O
5;
- ingrasamantul complex în compoziţia căruia P
2O
5 prezintă un procent ridicat de disoluţie în apă, este de preferat faţă de celelalte tipuri de ingrasaminte complexe.
Ingrasamant complex 15-15-15 (NPK 15 - 15 - 15)
- este cel mai potrivit pentru solurile şi plantele care au nevoie de potasiu;
- 100 kg de astfel de ingrasamant conţine 15 kg de azot pur (N), 15 kg de fosfor exprimat în P
2O
5 şi 15 kg de potasiu exprimat în K
2O ;
- dozarea pe teren se face în funcţie de cultură, de condiţiile de climă şi de sol.
- la solurile bogate în potasiu, în locul ingrasamantului 15-15-15 pot fi folosite celelalte tipuri de ingrasaminte complexe.
Ingrasamant complex 27-13-0 (NPK 27 - 13 - 0)
- este un ingrasamant cu reacţie neutră, putând fi administrat cu succes pe orice fel de sol;
- este un ingrasamant concentrat, sub formă de granule de culoare gri-maroniu;
- în condiţii optime de depozitare poate fi păstrat un timp mai îndelungat, fără pericolul aglomerării (formare de bulgări);
- este preferat la solurile mai bogate în fosfor şi în mod special în regiunile mari cultivatoare de bumbac, fiind deja cunoscut printre agricultori sub denumirea de "Ingrasamantul bumbacului".